Introducere

Страница 1

Introducere

Orice fenomen social apărut spontan sau generat de alţi factori necesită studierea lui de diferite ştiinţe apărute sau existente la moment în societatea noastră. Adoptând principiul că nimic nu se pierde totul se transformă, din domeniul ştiinţelor fizice, teoriei generale a dreptului, la rându-i, îi revine sarcina elucidării evoluţiei relaţiilor şi a realităţii sociale. Pentru aceasta ea utilizează un şir de metode specifice numai ei ca ştiinţă juridică. Dar pentru definirea completă este nevoie nu numai de metodele tradiţionale adoptate, ci şi de cele întrebuinţate de alte discipline de graniţă ce au într-o oarecare măsură trăsături comune (istoria, politologia, psihologia, medicina, cibernetica etc.).

În lucrarea de faţă ne-am propus să arătăm principalele metode curente folosite în teoria generală a dreptului, specificul şi modelul de acţiune a fiecăreia. Teoria generală fiind o ştiinţă juridică are ca obiectiv definirea şi studierea principalelor valori sociale promovate, precum şi particularităţile subtile ce constituie un impediment în înţelegerea şi acceptarea lor de către societate. Având un spectru variat de abordare ea lasă loc deschis pentru ştiinţele moderne şi viitoare pentru completarea carenţelor observate în societate şi în lume în general. Bazându-ne pe zicala că nu există viitor fără trecut, metodele utilizate actualmente, deşi după unii vor fi considerate învechite, vor constitui un imbold pentru adoptarea unor metode noi de înaltă operabilitate şi eficacitate.

Obiectul de studiu

Obiectul ştiinţei juridice îl constituie studierea dreptului, a fenomenului juridic în toată complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de norme, drepturile subiective, relaţiile juridice şi ordinea de drept din societate, conştiinţă juridică, corelaţia drept stat.

Dacă faţă de ştiinţele naturii, ştiinţa dreptului se deosebeşte prin faptul că are ca obiect nu natura şi, deci, descoperirea legilor ei de existenţă şi manifestare, ci un aspect al vieţii sociale şi anume – dreptul, apoi în cadrul ştiinţelor sociale ştiinţa juridică se distinge (alături de etică) ca fiind o ştiinţă normativă, deoarece fragmentul din realizarea socială pe care-l studiază este reprezentat de normele juridice.

Ansamblul normelor juridice se constituie într-un sistem al ştiinţelor juridice, în cadrul căruia se pot distinge, în funcţie de sfera şi modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe şi anume:

Ştiinţe juridice teoretice globale;

Ştiinţe juridice de ramură;

Ştiinţe juridice istorice.1

În cadrul primei grupe se înscrie Teoria generală a dreptului şi statului având ca obiect abordarea teoretică, generală a dreptului şi statului şi funcţiile şi formele sale de manifestare.

Teoria generală a dreptului şi statului, ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice, apare şi se constituie, în secolul XX-lea, în prima sa jumătate şi mai pronunţat, după cel de-al doilea război mondial. Aceasta nu înseamnă nicidecum că abordarea teoretică, generală a studiului ar fi fost neglijată până la epoca contemporană.

Dimpotrivă, aşa cum am menţionat preocupări în acest sens au existat din cele mai vechi timpuri. Ele au avut însă şi au continuat să aibă de-a lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungându-se în secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramură distinctă a filozofiei şi ca disciplină de învăţământ destinată studiului teoretico-filozofic al dreptului. În unele ţări o disciplină cu acelaşi subiect apare sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2

Перейти на страницу номер:
 1  2  3  4  5  6  7  8  9  10  11  12  13  14  15 
 16  17  18 
Скачать реферат Скачать реферат


Реклама

Разделы сайта

Последние рефераты